Jurnalul de
Ritualuri

Știu cum e. Totul e în regulă și totuși nu ești bine. Nu poți explica de ce — și asta e cel mai obositor lucru din lume. Să te simți recunoscătoare pentru ce ai și vinovată că vrei mai mult.

Dar a vrea mai mult nu e o vină. E un semnal. Ceva din tine știe că dacă ești mai plină, poți da mai mult — celor pe care îi iubești, muncii tale, ție însăți.

Luna nu îți cere să fii constantă. Ea dispare în fiecare lună și revine. Și nimeni nu o judecă pentru asta. Tu ai același drept.

28 de zile. Un ritual de câteva minute. O întrebare. Și o lumânare pe care o aprinzi în ziua 1, o reaprinzi la jumătatea drumului și o lași să ardă câteva minute în ziua 28 — când cercul s-a închis și tu știi ceva despre tine ce nu știai înainte.

Nu e terapie. Nu e o listă de obiective. E un spațiu al tău — simplu, privat, care funcționează pentru că urmează un ritm natural. Al lunii. Și al tău.